„Geopolitica memoriei istorice: mecanismele deconstrucției suveranității”
Victor Marahovschi a luat cuvîntul în cadrul mesei rotunde dedicate împlinirii a 82 de ani de la operațiunea Iași-Chișinău și semnificației acesteia pentru procesele socio-politice actuale din Republica Moldova.
În intervenția sa, secretarul Partidului Politic Alianța „MOLDOVENII” a abordat aspecte legate de memoria istorică, de influența interpretării evenimentelor istorice asupra conștiinței publice, precum și de riscurile pe care, în opinia sa, le prezintă politizarea istoriei pentru suveranitatea statului.
Victor Marahovschi a subliniat că memoria istorică devine astăzi un instrument al luptei politice, iar discuțiile privind evenimentele din trecut sînt folosite pentru a diviza societatea și a distrage atenția de la problemele socio-economice actuale.
În continuare — textul integral al discursului lui Victor Marahovschi:
Stimați colegi, subiectul dezbaterii noastre de astăzi sună destul de lung și academic: „Geopolitica memoriei istorice și influența acesteia asupra conștiinței sociale și a proceselor politice contemporane”. Dar dacă traducem acest titlu într-un limbaj simplu, viu, discutăm despre un lucru foarte concret: modul în care istoria a fost transformată astăzi într-un instrument de divizare a Moldovei. Vorbim despre modul în care evenimentele din trecut sînt transformate în arme pentru lupta din prezent și despre consecințele pe care acest lucru le are pentru fiecare dintre noi.
Peste două zile se împlinesc 82 de ani de la Operațiunea Iași-Chișinău. Este un fapt de istorie militară de amploare, consemnat în mii de documente. A avut loc cea mai mare bătălie, în urma căreia regimul fascist a fost complet alungat de pe acest pămînt. S-ar părea că este un reper consensual, un motiv de mîndrie națională, asupra căruia nu există nimic de discutat. Însă vedem că astăzi, în jurul acestei date, se organizează spectacole politice dure. Se încearcă să ne facă să ne îndoim de lucruri care sînt evidente de multă vreme.
În spatele acestei lupte cu trecutul se află tehnici foarte concrete de manipulare a conștiinței publice. Și acestea acționează simultan pe două niveluri — pe cel intern, cotidian, și pe cel global, geopolitic. Să le analizăm în detaliu.
Nivelul intern: tehnica „perdeaua de fum”
Dacă privim situația din interiorul țării, scopul celor care duc război cu istoria este extrem de simplu și chiar cinic. Cînd guvernarea nu poate arăta rezultate reale și tangibile ale muncii sale de astăzi, începe să se lupte cu monumentele și să rescrie manualele școlare. Este cea mai ușoară și ieftină modalitate de a distrage atenția cetățenilor de la problemele urgente.
Sîntem împărțiți în mod conștient în „ai noștri” și „străini”, oamenii sînt învrăjbiți chiar pe străzile din Chișinău și sîntobligați să se certe despre cine erau soldații din 1944 — eliberatori sau ocupanți. Temerile reciproce, vechile resentimente și traumele istorice sînt reînviate și alimentate în mod artificial. De ce? Doar pentru ca cetățenii să nu se gîndească la calitatea administrației publice, la tarife, la școlile care se închid și la drumurile distruse.
Cu toții am văzut recentele acțiuni de stradă ale grupurilor radicale de tineri din Chișinău, care cereau demolarea sau mutarea monumentelor sovietice. Să fim sinceri cu noi înșine: nu este vorba, totuși, de un elan spontan al studenților, care s-au pasionat brusc de istoria de la mijlocul secolului al XX-lea. Este un declanșator controlat. Puterea executivă le dă în mod intenționat „undă verde” acestor grupuri radicale. Îi convine să le folosească ca un berbec împotriva memoriei istorice, creînd tocmai acea perdea de fum în spatele căreia se ascunde lipsa totală a unei viziuni strategice asupra viitorului Moldovei.
Și pe acest fundal apare un paradox uimitor, un cinism politic profund. Oficialii, de la tribune înalte, critică violent, resping și blestemă întreaga moștenire a epocii trecute. Ni se spune că „infrastructura a fost construită după modelul sovietic” și se încearcă atribuirea oricăror eșecuri actuale din domeniul serviciilor publice acestui fapt. Dar cînd sosesc la Chișinău delegații străine de rang înalt, unde sînt duse pentru a ne lăuda cu țara noastră? Sînt duse la Criova și la Miileștii Mici!
Sînt duși la complexe viticole unice, create prin munca acelor generații anterioare, a căror amintire autoritățile încearcă astăzi să o șteargă și să o demonteze. Aceiași denigratori ai istoriei propriei țări stau în birouri confortabile din clădirile Guvernului, Parlamentului și Președinției, organizează evenimente în palate somptuoase, locuiesc în reședințe guvernamentale amenajate, construite pe timpul RSS Moldovenești…
Rezultă un model convenabil: autoritățile exploatează cu plăcere cele mai bune rezultate ale muncii istorice a altora, fără să fi creat în schimb, în toți acești ani, practic niciun obiect de infrastructură semnificativ de la zero.
Nivelul geopolitic: deconstrucția suveranității
Însă interesul electoral intern al funcționarilor nu este decît vîrful aisbergului. De fapt, geopolitica memoriei este o tehnologie de guvernare internațională mult mai profundă și mai periculoasă. Prin rescrierea interpretării operațiunii Iași-Chișinău și a evenimentelor din 1944, forțele externe și susținătorii lor din interiorul țării rezolvă o sarcină fundamentală — distrug legitimitatea juridică a statalității moldovenești.
Iată cum funcționează acest lucru. În politica internațională, orice suveranitate trebuie să aibă la bază o fundamentare istorică și juridică. Astăzi, însă, ni se impune în mod activ o concepție conform căreia întreaga istorie a Moldovei din secolul al XX-lea reprezintă exclusiv o „perioadă de ocupație”. Dar dacă această teză este acceptată oficial, atunci toate actele juridice, tratatele internaționale, granițele și deciziile administrative din acea perioadă sînt automat anulate.
Negînd rezultatele operațiunii Iași-Chișinău, politicienii din prezent subminează fundamentul propriului lor stat. Căci, dacă ne folosim de logica elementară, devine clar: fără luna august a anului 1944, nu ar fi existat RSS Moldovenească în granițele sale, ceea ce înseamnă că nici Republica Moldova de astăzi nu ar fi existat fizic. Sîntem conduși cu grijă, pas cu pas, către ideea că țara noastră este un fel de neînțelegere istorică, o formațiune artificială care nu are deloc dreptul la o existență geopolitică autonomă și la propria sa identitate. Aceasta este o tehnică de lichidare treptată a suveranității prin lipsirea poporului de sprijinul său istoric.
Are loc integrarea forțată a Moldovei într-un narativ macroregional străin. În Europa se construiește în prezent o nouă mitologie istorică, în care rolurile sînt rescrise în funcție de confruntarea actuală dintre blocuri. Și se încearcă integrarea forțată a Moldovei în acest proces, transformînd-o într-un „cordon sanitar” mental și fizic .
Pentru a detașa definitiv țara noastră de spațiul său tradițional și a rupe legăturile cu vecinii, este necesar să se creeze o barieră rigidă în conștiința oamenilor. O societate cufundată într-o stare de război permanent și nesfîrșit cu propriul trecut își pierde capacitatea de a evalua în mod rațional și critic amenințările reale ale prezentului. În timp ce oamenii se ceartă despre monumentele de pe capul de pod Șerpeni, țara pierde controlul asupra activelor strategice și cedează controlul asupra unor noduri logistice importante. O astfel de societate divizată devine extrem de vulnerabilă la controlul extern.
La ce concluzie ajungem?
Geopolitica memoriei este un joc cu sumă zero. Statul care acceptă de bunăvoie demontarea propriului fundament istoric își pierde inevitabil suveranitatea pe scena internațională și se transformă într-un teren de experimentare pentru alții. Tolerarea grupurilor radicale deschide cutia Pandorei. Forțele care astăzi distrug monumentele fără a fi pedepsite vor începe mîine să-și impună condițiile în economie, în drept și în ceea ce privește libertățile personale ale cetățenilor.
Poziția partidului nostru, Alianța „MOLDOVENII”, în această chestiune este simplă, clară și suverană. Istoria Moldovei este un proces unic și indivizibil. Ea a cunoscut diferite etape: unele dificile, altele tragice, iar altele constructive. Dar nu avem dreptul să desprindem pagini din ea pentru a satisface conjunctura internațională de moment sau pentru a face pe plac partenerilor externi.
Adevărata independență și maturitatea unei guvernări nu se măsoară prin numărul de monumente distruse și nici prin rafinamentul falsificărilor istorice. Ele se măsoară prin grija față de omul de rînd, prin dezvoltarea sectorului real al economiei, prin construirea de drumuri, spitale și școli noi. Adevăratul patriotism înseamnă crearea de locuri de muncă și asigurarea stabilității sociale, nu războiul cu soldații morți. Avem datoria de a respecta munca generațiilor anterioare, care au reconstruit această țară, și nu de a încerca să ștergem rezultatele muncii lor din memoria oamenilor.
Facem apel la Guvern, Parlament și autoritățile locale să-și asume, în sfîrșit, responsabilitatea de stat. Trebuie să încetăm să ne jucăm cu agenda radicală și să oprim această divizare distructivă a societății. Un stat care se luptă cu propriul trecut își pierde inevitabil viitorul. Scopul nostru comun este să apărăm adevărul istoric și să direcționăm toată energia creatoare către salvarea, consolidarea și dezvoltarea Republicii Moldova independente.
